Noapte. Nu conteaza. Ma pregatesc sa plec. Ma vei uita. Straini. Uita-te pentru ultima oara in ochii mei si minte-ma ca ma iubesti. Prefa-te macar o data ca iti doresti sa ma saruti. Mangaie-mi umerii cu tandrete si... strainule! Iubeste-ma orbeste ca si cum nimeni nu ne cunoaste. Priveste-ma! Priveste-ma, caci nu ma vei mai vedea. Strange-ma in brate ca si cum ti-ar pasa, atinge-ma ca si cand ti-ar fi teama sa ma pierzi, saruta-ma ca si cand ar fi pentru ultima oara. Plec, nu vezi? Prostule! Niciodata nu ai putut sa ma vezi. De ce nu m-ai mintit? De ce?! Lasa, delirez. Chiar cer prea mult? E prea mult? Atunci, mai simplu... uita-ma ca si cand nu m-ai fi cunoscut. Adio! Nu, nu ... stai. Nu.. mai am ceva sa iti spun. Te iubesc! Ce simplu suna, nu? Acum intelgei, asa e? Simplu. Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc. Vreau sa mor cu cuvinetele astea pe buze... Te iubesc!